Legenda (culeasă de Stela Brie- 1982) 

Se spune că demult, într-un sat, se ivise pe lume micuţa Ana. La naşterea fetei, una dintre ursitoarele venite să-i dăruiască haruri s-a oprit din ursit şi s-a mâniat straşnic, atunci când a întins mâna spre masa cu daruri, dar a văzut că pentru ea nu se găsea nimic. A făgăduit atunci că se va răzbuna pe copilă şi s-a împrăştiat în zare ca un fum.
Fără să cunoască această întâmplare nefastă, tânăra Ana creştea liniştită şi veselă, ca o floare rară. Într-o bună zi a cunoscut la râu un flăcău din sat, Ionuţ, de care s-a îndrăgostit pe loc. Iubirea înfiripată între cei doi tineri a fost umbrită într-o bună zi de o mare suferinţă, atunci când Ana s-a betegit şi nu s-a mai sculat din pat. Şi nimeni nu a ştiut de ce fata s-a schilodit la picioare.
Posomorâţi şi încurcaţi, tinerii au fost amăgiţi de poveţele unei babe, care le-a spus că leacul pentru fata oloagă se găseşte pe Muntele Semenic, în locul numit „Baia Vulturilor”, acolo unde vulturii se scaldă o singură zi din an şi că acolo trebuia să se îmbăieze Ana.

Cu desaga pe umăr şi mândra în braţe, Ionuţ a purces la un drum lung de câteva zile, sub dogoarea soarelui, până sus, pe spinarea Semenicului. După ce au găsit scăldătoarea vulturilor, s-au aşezat să se odihnească şi să pândească clipa când vor veni păsările.

SURSĂ: banatulmontan.wordpress.com

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •