Termenul „fărșang” (fășanc- în pronunție românească) vine din germană și se traduce „mască”.

Se pare ca acest obicei (profan la început – a ajuns o sărbătoare religioasă) ar fi apărut în lumea germană, maghiară-catolică, extinzându-se în zona ortodoxă a Banatului de Sud, la români și sârbi .

Începe în prima duminică după Lăsata Secului, cu 6 săptămâni înainte de postul Paștelui. În acea duminică are loc „fășancul cel mic” (al copiilor); luni și marți este „fășancul cel mare” (al tinerilor căsătoriți, necăsătoriți, etc). Inițial fășancul dura 6 zile; astăzi numai 3 zile (duminică, luni, marți – românii; luni, marți, sâmbătă – sârbii).

Semnificația lui este complexă : prin ironie, satiră, parodie se scot la iveala relele făcute de semeni; neplăcerile, necazurile pricinuite de natură în acel an; apoi șansa purificării corporale și sufletești (simbolic prin atingerea cu nuiaua, mai nou cu o sticlă de plastic) în postul Paștilor, lucru ce-l determină pe om să fie mai bun, mai tolerant, mai realist. De asemenea, fășancul este un spectacol, un carnaval al costumelor și măștilor, precum o piesa de teatru în aer liber.

Sărbătoarea fășancului ar mai putea reprezenta bucuria victoriei binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului; a vieții asupra morții (mortul simbolic – mascat nu este o persoană anume; este „masca” ce încă ascunde relele anului astronomic, natural trecut; „răul și relele se îngroapă” după ritualul creștin).

Desfășurarea sărbătorii

În primul rând există superstiția că dacă un membru al familiei nu se maschează, asupra ei se abat rele, necazuri (mor pasările, animalele, etc) în anul ce vine. Deci, primul moment este mascarea feței și îmbrăcarea costumului (de bun gust: costum popular, costum și mască deosebite – de domni, domnițe, prințese, regi, regine, mirese; altele erau grotești și provocau spaimă, frică, ca pe vremea turcilor). De altfel, termenul „lorfe” în germana, li se atribuia mascatelor, costumele lor semănând cu ale turcoaicelor.

Nunta

Cortegiul nunții este unul poetic: mirii, nașul – nașa; cumnatul de mână, nuntașii și alte persoane. Ceremonia căsătoriei se realizează într-un loc special amenajat (aer liber, local) de către un preot (ajutor de cantor, diacon). Simbolic se servește masa, se cinstesc, după care cel desemnat anunță darurile. Exprimate în cuvinte plastice, ele evidențiază cam ce le-ar fi necesar noilor căsătoriți (exemplu: nașii dăruiesc mirilor 100 gălbiori si un ghem cu ață, făcându-se aluzie la faptul ca mireasa nu fusese castă; sau ca dar o funie de cânepă pentru mireasă și o vacă cu lapte pentru mire – era cam tânăr de ani, etc). Petrecerea se încheia seara când toți reveneau (pe ascuns) la locuințele lor (nu înainte de a se cinsti„zdravăn”).

Înmormântarea

Semnifică nu atât trecerea prin timp a omului cât mai ales, despărțirea de tot ceea ce a fost rău, urât, nefericit  în anul anterior (neîmpliniri, necazuri, etc). Un mascat joacă rolul mortului. Acesta este așezat într-un cosciug sau într-o ladă. Este pus într-un car, căruță. Cortegiul (de data asta mai grav, mai sobru) se constituie din: tineri mascați în față cu crucifixe și steaguri (unele chiar bisericești; apoi preotul, preoții) și apropiați ai acestora (inclusiv corul); urma carul cu mortul și pe laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele (soțul sau soția); copii, nepoții, prietenii defunctului/ei, etc – toți mascați.

Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citește dintr-un fel de Biblie fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul folosește în loc de tămâie, în cădelniță, ardei iute, care arzând pe jar împrăștie un aer de nesuportat și un fum iute (însă chiar preotul în predicile sale, satirizează pe cei care fac opriri dese – pentru bani și pomeniri pentru mort). Bocetele echipei speciale (bocitoarele) satirizează mai ales faptele celor rămași în viață, cum ar fi soțul/soția, văduvi/văduve, tineri.

Înhumarea măștii (a fășancului) este și o subtilă invocație către puterile mărginite ale naturii, gata să erupă în mugurul de pom și colțuri de iarbă.

Sărbătoarea se încheie cu un bal, prilej cu care „nemascații” făceau aluzii la diferitele momente ale fășancului

La  Ciclova Română, Caraș-Severin, sărbătoarea de la Lăsata secului se desfăşoară pe parcursul a patru zile: duminica la miezul nopţii are loc „Balul Leoarfelor”. Bărbaţii poartă măşti confecţionate din haine vechi, zdrenţe (leoarfe).

Făşancul continuă cu „Ziua Urşilor”, lunea, când leorfele sunt înlocuite cu cojoace, măşti zoomorfe şi clopote multe legate la brâu. În jur de 13 – 14 persoane astfel mascate sunt legate între ele cu lanţuri, colindă pe uliţele satului făcând mult zgomot pentru îndepărtarea spiritelor rele. Celelalte măşti întâlnite la Ciclova sunt numite „mumuiţe”.

Marţi este „Nunta Făşancului” iar sâmbătă următoare „Înmormântarea Făşancului”.

Ceremonialurile de purificare şi înnoire a timpului, petrecerile se derulează pe parcursul a 4-5 ore în fiecare zi. Cu o săptămână, chiar două înainte de Făşanc au loc ale copiilor. Amploare acestor manifestări a mai scăzut dar e important să fie cunoscute şi transmise următorelor generaţii.

La Greoni și Grădinari , Caraș-Severin, manifestarea este numită ”Blojii” cu ”Balul blojilor” dar din păcate nu mai are anvergura anilor 1940-1950. Localnicii explică ca dezavantaj poziția geografică a localităților în calea făurii ”omului nou”, mai marii societății doreau să inoculeze cu totul alte obiceiuri bazate pe doctrina politică comunistă.

Și aici desfășurarea era asemănătoare cu ce descrisă mai sus numai că timpul a avut influențe negative, și tot mai multe etape au dispărut treptat din desfășurarea manifestării.

Puțini din cei care participă acum la această manifestare cunosc semnificația adevărată a acesteia.

Zona ”Clisura Dunării” este caracterizată de sărbători tradiționale precum „Fășancul Bănățean” care are loc la Lăsatul secului de brânză, după calendarul creștin ortodox și marchează intrarea în Postul Paștelui. Timp de trei zile, bărbații și adolescenții umblă mascați și au voie să arunce cuvinte de batjocură, referitoare la întâmplări de pomină petrecute în sat.

Seara, au loc dansuri populare în Căminul Cultural. Sfârșitul „Fășancului” se marchează prin arderea unei păpuși de paie.

Codruț Anca

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •