Originar din Slatina Nera si o vreme dascal într-un mic sat de la Dunare, învatatorul Adam Duma s-a facut haiduc, împreuna cu prietenul sau, Lazarica, stabilindu-si „resedinsa” în Pestera Rolului din Cheile Nerei. Era cunoscut ca Adam Neamtu, pentru ca purta straie „nemtesti”. A fost viteaz si drept, darnic cu saracii, carora le umplea poala de galbeni luati de la cei bogati. A fost prins pe când îsi vizita ibovnica, Ileana, prin tradarea unui fost ortac, Buzangiu si închis întâi în Oravita, apoi, 20 de ani, la Lugoj. În „Oameni dintre apele doinelor”, Editura Facla, Timisoara, 1972, scriitorul taran, Ion Frumosu, din Ciuchici, ne da si el câteva informatii privind legenda lui Adam Neamtu. Lucruri pe care le auzise si el din batrâni. Saracii care primeau de la Adam Neamtu câte o poala de galbeni împaratesti nu se mai puteau numi saraci. Cu ei „puteai cumpara un sat cu popa cu tot”. Unii si-au pus actiuni la societatea austriaca ce a construit primele cai ferate în aceast parte a Banatului si administra si minele din Anina. Câtiva dintre saracii miluiti de el au devenit bogati mai rau ca ceilalti.

Când a revenit Adam Neamtu de la varmegie (închisoare) de la Lugoj, dupa 20 de ani s-a dus sa ceara de la unul Iosom Catina, din Ilidie, pe care el îi daruise pe vremuri. Iar acesta l-a gonit cu argatii din ogor. Drept pentru care Adam Neamtu s-a apucat iar de haiducie, i-a dat foc lui Iosom, de-a ars de viu cu tot ce avea. Pe haiduc l-au prins si l-au spânzurat pe urma, fara  judecata, lânga orasul Guzainii, lânga Vârset.

SURSĂ: rouademunte.ro

Distribuie
  • 3
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    3
    Shares