Istoricii tind sa concorde asupra teoriei potrivit careia numele Banatului ar deriva dintr-un termen utilizat in Evul Mediu pentru a desemna o regiune in care un anumit demnitar exercita functia militar-administrativa recunoscuta sub numele de ban.

Totusi, doar in Romania s-a pastrat acest titlu peste veacuri, fiind atribuit unei zone bine determinate, cuprinsa intre cursurile raurilor Mures si Tisa, al Dunarii si a poalelor Carpatilor, cu o deosebita incarcatura etno-populara, supravietuind tuturor agresiunilor externe exercitate asupra sa din timpuri stravechi.

Interesant este faptul ca desi din punct de vedere administrativ denumirea zonei nu este catusi de putin utilizata, numele Banatului s-a pastrat viu pana in vremurile moderne: regiunea nu poarta numele vreuneia din comunitatile sale locuitoare, dar apartine in schimb tuturor acestora, deschizandu-si portile pentru o bogata zestre de mituri, legende si povesti, ce imprumuta un spectru larg de personaje si intamplari, in functie de etnia lor de provenienta – romani, maghiari, germani, sarbi sau a altor minoritati conlocuitoare.

Moroii

Basmele cu moroi sunt deseori istorisite de batranii satelor banatene, care fagaduiesc celor dispusi sa-i asculte, ca moroii existau si inca ar mai exista cu adevarat, luand o forma ciudata, din spiritele unor copii morti nebotezati, care plang noaptea pe carari si pricinuiesc necazuri celor vii.

Banatenii par sa fi imprumutat aceste credinte stravechi de la sarbi, impreuna cu alaiul lor de povesti menite sa-ti ridice parul pe ceafa, desi povestile cu moroi se regasesc si pe alte plaiuri romanesti, din Ardeal si pana in Bucovina:

„…daca nu-l aude nimeni, atunci iese sufletul copilului din mormant, in chip de sul de foc, ca de doi pasi de lung, si incepe a cutreiera lumea, spre nenorocirea oamenilor, zburand prin aer si umbland pe pamant”, scria folcloristul si istoricul literar Ion G. Sbiera (1836-1916) in lucrarea sa intitulata „Povesti si poezii populare romanesti” (1886).

La fel de inspaimantatoare sunt si istorisirile despre mustele columbace, ale caror roiuri se abat asupra gospodariilor oamenilor pacatosi, care l-au maniat pe Dumnezeu cu fapte necuvenite.

Legenda istoriseste ca acestea ar fi prins viata „pe vremea cand lupul era catel si spiritele imparteau dreptatea”, undeva intr-o pestera calcaroasa din Caras Severin, de unde strigoii ar fi zamislit asupra locuitorilor zonei, potop de zburatoare insetate de sange.

Istoria tinde sa fie confirmata intr-o oarecare masura de cercetatorii care sustin valabilitatea teoriei potrivit careia aceasta ar fi zona in care ar fi aparut insectele daunatoare ce faceau odinioara ravagii in randurile vitelor si localnicilor, pestera cu pricina purtand si in ziua de azi denumirea de „Gaura cu Musca”.

SURSĂ: http://mythologica.ro/mituri-legende-si-povesti-din-zona-banatului/

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •